Categorie: Blog

The Pearl Collection

Există o zicală evreiască care spune că “Împărăția cerurilor e ca mintea unui negustor – când a găsit o perlă rară va vinde totul ca să o aibă” și care ilustrează perfect valoarea și unicitatea perlelor.

Probabil că apetitul adevărat pentru bijuteriile de calitate vine odată cu vârsta. Asociez perlele și bijuteriile cu perle momentelor speciale. Apoi le mai asociez cu timpul care a trecut peste femeile care le poartă și le-a făcut să descopere această minune rară a naturii, să o aprecieze și să o așeze într-un loc special din viața lor.

În ultimii 10 ani perlele au avut parte de o adevărată renaștere. Termenul corect cred că ar trebui să fie naștere. Pentru că s-au născut pe piață perlele de cultură, accesibile oricui, în toate formele, culorile, dimensiunile și gradele de calitate. Iar de aici doar imaginația creatorilor de bijuterii a mai făcut, poate, vreo diferență între ceea ce merită a fi cumpărat și ce nu.

Intriga personală legată de perle și înțelegerea acestui fenomen a venit după ce am participat la Munchen la o expoziție de perle de cultură făcută de producătorii chinezi, de altfel și singurii pe plan mondial.  Timp de 5 ore am asistat la cele mai interesante și incredibile povești și demonstrații despre fermele de perle de cultură. Chinezii au reușit într-adevăr să concureze natura și să creeze perle false – cu toate că nu e un termen echitabil – cu o acuratețe și o precizie uimitoare. Ca să poți face diferența între o perlă de cultură și una naturală ai nevoie de același ochi format, experiență și instrumente ca în cazul specialiștilor în diamante.

Viața perlei însăși, de la nimic spre ceva spectaculos, m-a determinat să vreau să lucrez cu ele. Am început cu colecțiile de cercei pentru care am procurat perle de cultură de calitate superioară ca, astăzi, să fiu fericită de a fi mers mai departe cu producția unei serii limitate de coliere.

Colierele au venit dintr-o nevoie personală, exact ca în zicala care spune că cizmarul nu are pantofi în picioare. Am realizat că nu aveam încă acel colier clasic, de foarte bună calitate, simplu, elegant, pe care să îl pot purta la un eveniment special sau chiar și zilnic, la birou.

Astfel am creat primele două coliere: The Golden Star și The Pink Pearls care s-au transformat apoi într-o mini-colecție de 5 modele diferite.

The Golden Star este colierul pe care mi l-am dorit mereu dar nu l-am găsit nicăieri: simplu, din perle de cultură albe, mate, cu diametru de 4 mm și încuietori din argint. Cheia de boltă a acestui colier este steluța de aurită care reușește să transforme colierul într-o piesă care poate fi purtată zilnic și cu orice ocazie.

The Pink Pearls With a Heart este un colier pe care l-am făcut cu gândul la una dintre prietenele mele cele mai exigente în materie de bijuterie. Pentru ea am creat varianta Heart, cea care are în centru inima de hematită.

Restul colierelor sunt combinații simple și subtile de perle, charmul în formă de stea și hematite.

The Pink Pearls With a Star este identic cu cel anterior. Mențiunea/diferența este charmul din stea de argint 925.

The Silver Star este un colier din perle de sticlă (mărgele vopsite) și hematite naturale. Central are steaua din argint. Încuietorile și prelungirea lanțului sunt tot din argint. Este un colier spectaculos, extrem de elegant și rafinat. L-am creat în aceste tonuri de alb-negru pentru cele care nu iubesc aurul galben sau bijuteriile aurite.

The Single Pearl este unic prin simplitate și delicatețe. Acest colier subliniază afirmația că lucrurile extrem de simple se potrivesc la orice. Este lucrat din hematite și perlă de cultură masivă neregulată.


Simplitatea s-a născut la sat

Putem să fugim, putem să ne ascundem. Însă viața are un mod curios de a face lucrurile să meargă într-acolo unde tu trebuia să ajungi

Șosetele de lână pe care le curatăm la noi în shop sunt atât de dragi sufletului meu, atât de prețioase și atât de frumoase, încât merită toată atenția noastră. Sunt unicat nu numai prin faptul că nu există 2 perechi la fel, prin istoria lor, dar mai ales prin felul în care sunt create. Apoi prin modul magic în care și-au făcut apariția în viața mea.

Nu o să zăbovesc mult despre ce rol important a jucat lâna în copilăria mea, cum de toți din familie, vreo 3 generații, ne îmbrăcam exclusiv iarna cu haine de lână făcute de bunica din firele pe care ea însăși le trăgea la fuior, le vopsea cu foi de ceapă sau Galus și le împletea la gura sobei din producția proprie a celor 6 oi pe care le creștea taman pentru asta. Eram mică, habar nu aveam cum se va schimba lumea într-o clipire de ochi, dar ce se întâmpla cu lâna la noi în casă era pentru mine nici mai mult nici mai puțin decât o vrăjitorie. Eram complet fascinată de faptul că ajunsesem să mă îmbrac din blana oilor pe care vara le fugăream pe câmpul din spatele casei. Între timp oile noastre nu mai sunt, nici bunicii, iar hainele făcute atunci au rămas cu titlu de amintire.

În urmă cu patru ani mă aflam într-o vacanță prin România, la casa din munți a unor prieteni vechi. Toți din familie aveau pulovere și veste exact ca cele pe care le purtam în copilărie. Aveam să aflu atunci că sunt făcute de tanti Otilia, vecina lor din satul de pe vârful muntelui care, la 80 de ani, împletește cât e iarna de lungă. Iar la munte, iarna-i lungă. Am vrut să ajungem și noi la tanti Otilia, să ne luăm câte-un rând de pulovere, dar ploile nu ne-au lăsat. Accesul către satul ei este imposibil pe vreme rea. Apoi a venit pandemia și toate planurile s-au schimbat.

Vara trecută, ne-am reîntâlnit cu aceeași prieteni care nu uitaseră că voiam să ajungem la tanti Otilia. De data asta viața și vremea le-au așezat pe toate. Am găsit-o cu Dorina, fiica care vine la ea pe jos, pe un drum de 7 Km dintr-un sat din Transilvania, ca să-i aducă pâine și mâncare de două ori pe săptămână. Doamna Dorina nu e la prima tinerețe, dar vine ori de câte ori poate ca să-și ajute mama.

Doamna Dorina este cea care face șosetele. Împarte aceeași pasiune cu mama ei, de la care a și învățat să împletească. Când m-a invitat să-mi arate șosetele, am încremenit. Nu cred că văzusem până atunci șosete mai frumoase, mai colorate, mai vesele și mai bine lucrate. Sunt adevărate opere de artă făcute la andrea, cu un simț artistic incredibil. Felul în care așează și combină culorile este unic. Șosetele sunt unice. Lucrează cu grijă și cu pasiune, iar asta se observă din prima clipă. Sunt făcute din fibre naturale, din lână sau bumbac.

M-a invitat în casa mică, în odaia unde ținea pitită în saci de plastic o colecție impresionantă de șosete de lână. Apoi, cu o voce joasă mi-a spus:

– Aș vrea să fac șosete pentru tot restul vieții mele. Mă duc la muncă pentru nici 2.000 de lei și stau în frig. Aș vrea să stau lângă mama și să fac ce-mi place.

Pe scurt asta este adevărata poveste a șosetelor de lână. Am luat toată producția doamnei Dorina, am căutat să le ambalez onorabil, în săculeți de pânză lucrați manual, să le fac etichete pe măsura frumuseții lor și să le arăt lumii.

Doamna Dorina și tanti Otilia și-au pus speranțe în mine. Tot ce își doresc este să poată sta în liniștea casei lor și să facă ceva ce, peste puțin timp va dispărea odată cu ele: tradiția. Implicarea mea este minoră, însă știu că poți face rai din ceva ce îți dorești cu adevărat. Iar misiunea mea este să ajut oamenii, să le susțin munca și să le mențin speranța vie. Din banii pe care îi fac din vânzarea acestor șosete își vor cumpăra lemne de foc și vor avea puțin răgaz să-și trăiască viața în tihnă.

Dacă vrei să fii o parte din proiectul meu, te invit să le spui și altora despre povestea șosetelor de lână. Tanti Otilia și doamna Dorina vor aprecia foarte mult contribuția ta!


Din pământ facem magie

Toate poveștile noastre încep în copilărie, iar dacă au rădăcini destul de puternice, ajung să trăiască o veșnicie, să inspire și, uneori, chiar să schimbe lumea

Produsele pe care le-am introdus în Shop au, toate, o poveste foarte intimă și foarte personală. De fiecare categorie în parte mă leagă povești care mă trimit spre copilărie, acolo unde timpul și spațiul erau și arătau cu totul altfel. Cu obiectele de lut am o relație aparte și amintiri puternice, încă de pe vremea în care mergeam cu bunica la târg și le cumpăram de la meșterii populari. Ulcelele erau o parte activă și de preț în gospodărie, pentru că laptele, smântâna și untura se  țineau doar în ele. Bunica nu avea obiecte de inox, doar aceste ulcele simple din lut ars, nepictate, atât de frumoase și de utile în gospodăria unui țăran de rând.

Apoi, ani la rând, prin vacanțe și drumeții, ajungeam să colecționez obiecte de lut cărora le găseam mereu câte o întrebuințare practică: ulciorașe în care să îmi țin pixurile, boluri în care să pun bijuteriile și restul de obiecte absolut superbe pe care reușeam să le găsesc prin cutreierările noastre în lung și-n lat prin România. Însă, ce m-a fascinat dintotdeauna au fost desenele tradiționale, motivele populare românești, musai desenate pe toate obiectele de lut. Simbolurile precum cocoșul, crucea, coarnele de berbec, rozetele, spicul de grâu, cercurile, florile, brăduții sau stelele au creat în mintea mea o fascinație uriașă. Pe vremea aia, ca și astăzi, ceva în sufletul meu se conectează cu aceste obiecte pe care le găsesc mai mult decât prețioase. Poate și pentru că arta naivă, arta populară, rurală este capabilă să facă magie în inimile noastre prin însăși simplitatea ei.

Obiectele de lut pe care le-am adunat în magazinul nostru au două origini: unele sunt create de maici, altele sunt făcute de mine. Toate produsele curatate sau create de noi încearcă să readapteze vechile obiecte tradiționale și aduc un suflu nou produselor din lut. Nu au fost pictate tradițional, pentru că se ocupă cu mare măiestrie deja de acest lucru meșterii olari din Maramureș, Bucovina sau Oltenia. Scopul nostru, ca și în cazul obiectelor de mică marochinărie sau lână, este de a reinterpreta obiectele populare și de a le da un suflu și o energie contemporane.

Ce găsim acum în shop sunt produse create manual de măicuțele dintr-o mânăstire din Transilvania. Le-am întâlnit întâmplător, iar în urma unei discuții am aflat că, pe timp de iarnă, când activitățile cu câmpul se încheie, câteva dintre maici produc obiecte unicate din lut. Una dintre măicuțe este absolventă de Arte Plastice, fapt care se vede în crearea obiectelor: culorile, proporțiile, glazurile și restul detaliilor pe care le folosesc sunt incredibile.

Povestea poate trece cu ușurință ca cea mai tare găselniță de marketing dar, spre bucuria noastră, a tuturor, e realitate pură. Partea și mai frumoasă a acestei povești este că maicile trăiesc din ceea ce produc: vara cultivă afine și zmeuriș din care fac dulcețuri Bio (care se vând în Scandinavia), iar iarna pictează icoane și fabrică obiecte de lut. Implicarea mea în această poveste este de a le susține pe maici  și de a prezenta obiectele lor cât mai departe.

Aceste obiecte de lut sunt, toate, fabricate manual și sunt produse unicat. Prețul lor este direct proporțional cu efortul și unicitatea lor. Vă invit să le apreciați, să le urmăriți evoluția și să susțineți, alături de mine, o parte a societății românești creative și independente. Până la urmă, este vorba și de identitatea noastră, de tradițiile și originile pe care, cu sau fără intenție, ni le renegăm. Iată că avem infinite ocazii să îndreptăm lucrurile sau să creionăm, pentru noi și alții, o lume ancorată în ceva mai bun.

 


sneakers 1

My best friends

Stăteam și mă uitam ieri la ei și mă gândeam prin câte momente mi-au fost alături. Ani la rând, mii de zile, de dimineți și de seri în care am plâns, am râs, am tremurat și m-am rugat să fie bine. Toate emoțiile mele adunate la un loc, toate gândurile, toate temerile, toate frământările, toate clipele de pură fericire, de reușită, de ambiție, de continuu și neobosit efort, toate astea și încă multele altele au fost momente pe care le-am trăit mereu împreună. Alături de ei m-am transformat într-o nouă persoană, am învățat anduranța, am învățat să merg și mai departe, să am răbdare, să-mi depășesc limitele, să nu renunț. Doar dacă ar putea vorbi. Numai dacă ar putea spune cât de importante și cât de decisive au fost experiențele noastre împreună.

Ca în orice prietenie, o parte obosește uneori, alta cedează, dar dacă treaba-i trainică, lucrurile se repară de la sine. Am obosit pe rând, când eu, când ei și am cedat în reprize. Sunt 6 ani de când ne întâlnim aproape zilnic. Le sunt recunoscătoare pentu că nu m-au trădat niciodată. Au stat lângă mine când nu mai vedeam nici speranța, nici lumina. M-au ajutat să-mi regăsesc motivele de fericire și să nu uit niciodată că viața e cea mai prețioasă. Mi-au așezat inima la loc până a reînceput să bată în același stil galopant. Nu s-au supărat, nu m-au comentat, nu m-au comparat cu nimeni. Nu mi-au întors spatele, nu m-au judecat atunci când delăsarea a fost cel mai bun confort. În ciuda munților, a văilor, a hăurilor pe care le-am avut de străbătut în ultimii 5 ani, m-au așteptat, iar eu m-am întors.

Prietenii mei cei mai buni sunt o pereche de adidași pe care i-am primit la nașterea lui Petru. De atunci si până azi i-am purtat cu mine peste tot. Peste hotare, în case noi, în case vechi, în vacanțe și prin valizele pline ochi. Și chiar acum, când aproape că își dau ultima suflare, încerc să-i fac să nu renunțe. Le sunt atât de recunoscătoare încât mi-e greu să mă despart de ei. Sunt o parte din mine, un simplu obiect care a putut să facă o mare diferență. Mi-au fost alături în 3 momente critice: m-au ajutat să scap de cele 26 de kilograme acumulate în sarcină, m-au ajutat să nu cad pradă depresiei odată cu mutarea la München și m-au ținut la suprafață în pandemie. Fără ei și miile de ore petrecute împreună, poate că viața mea ar fi fost și ar fi arătat cu totul altfel.

Thank you old fellows!